Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(II)
"Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului."
***
Ascultă, iubite, fericitul glas care zice totdeauna:
“Veniţi către Mine, toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că liniştit sunt, blând şi domol, şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre ».(Matei 11, 28-29). Odihnă şi viaţă îţi făgăduieşte din zi în zi. Apropie-te, nu te teme; bun şi bogat este Stăpânul. Nu cere zapisele tuturor păcatelor tale, scăpare este în toate relele, vindecă rănile, dăruieşte viaţă cu îndestulare, ca un bun, primeşte cu lesnire pe cei ce cad către Dânsul, fiindcă Dumnezeu este mare si mai înainte cunoscător şi ştie toate cugetele noastre.
Când s-ar apropia cineva înspre Dânsul să se vindece, îi nvede inima lui şi toată osârdia. Când cel ce se apropie are gândul cel credincios nestrămutat, Însuşi Bunul Dumnezeu, pentru bunătatea Lui, , îndată Se arată celor ce Îl caută pe El şi, mai înainte de a căuta omul în sus către Dumnezeu, îi zice lui : « Iată, de faţă sunt ! » Şi mai înainte de a se apropia omul de Dânsul, îşi deschide comoara înaintea celui ce-L caută. Mai înainte de a vărsa lacrimi, îi revarsă comorile, şi, mai înainte de a cere, se împacă cu dânsul. Mai înainte de a se ruga el, dobândeşte milă, că dragostea lui Dumnezeu aşa doreşte şi voieşte. Pe cei ce în adevăr se apropie către Dânsul, nu întârzie a-i auzi, nici nu face reproşuri : « Pentru ce atâta vreme ai slujit vrăjmaşului, şi pe Mine, Stăpânul, de bună voie M-ai defăimat ? ». Nu caută la timpul ce a trecut, ci numai smerenie. Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului.
Fericiţi suntem noi, toţi oamenii, de ce fel de Stăpân avem : dulce, nepomenitor de rău, bun, milostiv, îndurat, îndelung-răbdător, Care totdeauna iartă răutăţile noastre, dacă noi vom voi. Că , iată, ne roagă ;iată, şi îndelung rabdă ; iată, ne dă nouă toate bunătăţile Sale în veacul acesta şi acolo, de vom voi.
***
« Aici mângâiere, iar acolo certare, aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi. »
***
Deci, veniţi să-L rugăm până când este vreme. Aici, cât suntem în viaţa aceasta, putem întotdeauna a îmblânzi pe Dumnezeu. Cu uşurinţă ne este nouă a cere iertare. Potrivit ne este nouă a şi bate la uşa milostivirii Lui. Să vărsăm lacrimi, cât este vreme de a fi primite lacrimile, ca nu cumva, ducându-ne în veacul cel de acolo, să plângem fără folos., fiincă acolo lacrimile nimic nu folosesc. Pe cât noi voim, pe atât ne iartă Domnul cel Bun, că aici ne aude pe noi când ne rugăm şi aici ne iartă pe noi, cei ce ne smerim. Aici şterge făradelegile noastre, de vom fi mulţumitori. Aici mângâiere, iar acolo certare ; aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi ; aici în răsuflare, iar acolo în strâmtoare ; aici îndulcire, iar acolo munci ; aici lăcomie, iar acolo chinuire ; aici râsul, iar acolo plânsul ; aici nebăgare de seamă, iar acolo pedeapsa ; aici defăimare, acolo foc veşnic ; aici împodobire, iar acolo viermele cel neadormit ; aici îngâmfare, iar acolo smerenie ; aici răpirile, iar acoloscrâşnirea dinţilor ; aici camări aurite, acolo întuneric şi pâclă ; aici lenevire, acolo greşelile neiertate ale tuturor.
***
Acestea ştiindu-le, fraţilor iubiţi, pentru ce ne lenevim de mântuirea noastră ? Să nu se pironească, fraţilor, mintea noastră aici şi sa nu ni se îndulcească nouă dragostea celor pământeşti, ca să nu ni se amărască plânsul nostru acolo ! Pentru ce defăimăm, nevrând a ne vindeca ? Până când este vreme, p rin puţine lacrimi ale acestei vremi scurte şi prin pocăinţă, ne iartă Dumnezeu toate greşelile. Plângi aici puţin, ca să nu plângi acolo veşnic, în întunericul cel mai dinafară. Mulţumitor să te faci aici, ca să nu te arunci acolo în focul cel nestins.
Cine nu ne va plânge pe noi ? Şi cine nu ne va tângui pe noi ? Că, urând viaţa, moartea o iubim.
"Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului."
***
Ascultă, iubite, fericitul glas care zice totdeauna:
“Veniţi către Mine, toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că liniştit sunt, blând şi domol, şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre ».(Matei 11, 28-29). Odihnă şi viaţă îţi făgăduieşte din zi în zi. Apropie-te, nu te teme; bun şi bogat este Stăpânul. Nu cere zapisele tuturor păcatelor tale, scăpare este în toate relele, vindecă rănile, dăruieşte viaţă cu îndestulare, ca un bun, primeşte cu lesnire pe cei ce cad către Dânsul, fiindcă Dumnezeu este mare si mai înainte cunoscător şi ştie toate cugetele noastre.
Când s-ar apropia cineva înspre Dânsul să se vindece, îi nvede inima lui şi toată osârdia. Când cel ce se apropie are gândul cel credincios nestrămutat, Însuşi Bunul Dumnezeu, pentru bunătatea Lui, , îndată Se arată celor ce Îl caută pe El şi, mai înainte de a căuta omul în sus către Dumnezeu, îi zice lui : « Iată, de faţă sunt ! » Şi mai înainte de a se apropia omul de Dânsul, îşi deschide comoara înaintea celui ce-L caută. Mai înainte de a vărsa lacrimi, îi revarsă comorile, şi, mai înainte de a cere, se împacă cu dânsul. Mai înainte de a se ruga el, dobândeşte milă, că dragostea lui Dumnezeu aşa doreşte şi voieşte. Pe cei ce în adevăr se apropie către Dânsul, nu întârzie a-i auzi, nici nu face reproşuri : « Pentru ce atâta vreme ai slujit vrăjmaşului, şi pe Mine, Stăpânul, de bună voie M-ai defăimat ? ». Nu caută la timpul ce a trecut, ci numai smerenie. Lacrimile şi suspinurile celui ce cade la Dânsul le primeşte Stăpânul, că este mai înainte cunoscător, ca un Dumnezeu al nostru şi Ziditor, şi îndată iartă toate păcatele, toate greşelile gândurilor şi ale faptelor, şi zice să i se aducă haina cea dintâi, încă şi inel în mâna cea dreaptă, şi tuturor îngerilor porunceşte a se bucura de aflarea acestui suflet al păcătosului.
Fericiţi suntem noi, toţi oamenii, de ce fel de Stăpân avem : dulce, nepomenitor de rău, bun, milostiv, îndurat, îndelung-răbdător, Care totdeauna iartă răutăţile noastre, dacă noi vom voi. Că , iată, ne roagă ;iată, şi îndelung rabdă ; iată, ne dă nouă toate bunătăţile Sale în veacul acesta şi acolo, de vom voi.
***
« Aici mângâiere, iar acolo certare, aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi. »
***
Deci, veniţi să-L rugăm până când este vreme. Aici, cât suntem în viaţa aceasta, putem întotdeauna a îmblânzi pe Dumnezeu. Cu uşurinţă ne este nouă a cere iertare. Potrivit ne este nouă a şi bate la uşa milostivirii Lui. Să vărsăm lacrimi, cât este vreme de a fi primite lacrimile, ca nu cumva, ducându-ne în veacul cel de acolo, să plângem fără folos., fiincă acolo lacrimile nimic nu folosesc. Pe cât noi voim, pe atât ne iartă Domnul cel Bun, că aici ne aude pe noi când ne rugăm şi aici ne iartă pe noi, cei ce ne smerim. Aici şterge făradelegile noastre, de vom fi mulţumitori. Aici mângâiere, iar acolo certare ; aici îndelungă-rabdare, acolo asprime ; aici pogorământ, acolo dare de seamă cu de-amanuntul ; aici libertate, iar acolo judecăţi ; aici în răsuflare, iar acolo în strâmtoare ; aici îndulcire, iar acolo munci ; aici lăcomie, iar acolo chinuire ; aici râsul, iar acolo plânsul ; aici nebăgare de seamă, iar acolo pedeapsa ; aici defăimare, acolo foc veşnic ; aici împodobire, iar acolo viermele cel neadormit ; aici îngâmfare, iar acolo smerenie ; aici răpirile, iar acoloscrâşnirea dinţilor ; aici camări aurite, acolo întuneric şi pâclă ; aici lenevire, acolo greşelile neiertate ale tuturor.
***
Acestea ştiindu-le, fraţilor iubiţi, pentru ce ne lenevim de mântuirea noastră ? Să nu se pironească, fraţilor, mintea noastră aici şi sa nu ni se îndulcească nouă dragostea celor pământeşti, ca să nu ni se amărască plânsul nostru acolo ! Pentru ce defăimăm, nevrând a ne vindeca ? Până când este vreme, p rin puţine lacrimi ale acestei vremi scurte şi prin pocăinţă, ne iartă Dumnezeu toate greşelile. Plângi aici puţin, ca să nu plângi acolo veşnic, în întunericul cel mai dinafară. Mulţumitor să te faci aici, ca să nu te arunci acolo în focul cel nestins.
Cine nu ne va plânge pe noi ? Şi cine nu ne va tângui pe noi ? Că, urând viaţa, moartea o iubim.