luni, 19 iulie 2010

Suedia

În Suedia, pe lângă lemn, pentru construcţia bisericilor, s-a folosit şi cărămida în stil gotic. Aici, ca în ţările de la Marea Baltică imaginea bisericilor frapează prin lipsa podoabelor.
- Catedrala din Uppsala - a fost înălţată în stil gotic, din cărămidă. Este considerată cea mai mare biserică de acest fel din Scandinavia şi este unică în Suedia. S-a orientat în schema de construcţie spre goticul francez. În interior adăposteşte mormântul Sfântului Erik şi ale mai multor regi, iar în tezaur straie preţioase şi tapiţerii.


- Biserica din Valleberga - este unica biserică rotundă păstrată în bună stare în sudul suediei. după mai multe reconstrucţii şi adăugiri, această veche biserică rotundă formează corul bisericii actuale. Chair şi cristelniţa din piatră, acre trebuie să-şi aibă originea în atelierul maiştrilor regali, datează din epoca de întemeiere a bisericii.
- Catedrala din Lund - este cea mai mare biserică a Scandinaviei şi cea mai cunoscută din epoca arhitecturii romanice.
- Catedrala din Linkoping - localitatea Linkoping a devenit reşedinţă episcopală în secolul XII.
- Biserica Sfântul Petru din Malmo - este o biserică din piatră, şi este cea mai veche construcţie din oraş.
- Biserica din Roddarholm - ridicată iniţial ca biserică de mănăstire franciscană, construcţia sacră de pe insula Riddarholmen nu mai serveşte astăzi ca biserică. E una din cele mai vechi clădiri din Stokholm, din secolul XVII, iar de la moastrea lui Gustav al II-lea Adolf este loc de veci al regilor suedezi, precum şi al celor mai renumite personalităţi ale ţării.

Norvegia


În această ţară sunt tipice bisericile din bârne de lemn. În lipsa unei tradiţii a construcţiei în piatră, bisericile au fost înălţate după modele central-europene, dar fără strălucirea acestora.

- Catedrala Nidaros din Trondheim - este biserica suveranilor norvegieni; provine dintr-o biserică din secolul XI, care prin anul 1130a fost extinsă în stil romanic. Catedrala domină încă şi astăzi prin frizele sale zigzagate, prin capitelurile drapate şi marea deschidere spre boltă.

- Biserica din bârne din Urnes - ca urmare a decoraţiunilor sale sculptate, UNESCO a luat această biserică din bârne sub protecţia sa. Caracteristice pentru aşa numitul stil Urnes sunt vrejurile împletite ca nişte şerpi şi lei. În afară de acestea, biserica are capiteluri sculptate cu cavaleri, animale şi motive artizanale, cât şi ornamentale. Probabil aici se contopesc elementele culturii vikinge cu cele romanice.

- Biserica din lemn din Bourgrund - parii perpendiculari de la colţuri şi din interior susţin pereţii, care sunt realizaţi din scânduri sau stinghii. Biserica este înaltă de 15 metri, cu un interior încăpător.

Franţa

Fervoarea religioasă şi genialitatea arhitectonică s-au aflat în goticul catedralelor franceze într-un concept exemplar pentru întreaga Europă: ideea tranziţiei de la vest spre est către lumină, spre locul celei de-a doua veniri a lui Mesia, a fost realizată în catedrala gotică clasică cu turnuri duble şi dezvoltată mai departe, până ce zidurile spoape s-au dizolvat în ornamentaţii - a căror frumuseţe e completată de multele statui şi preţioasele obiecte din interior.

Cele mai importante mănăstiri sunt:
- Mănăstirea Sfânta Treime din Fecamp
- Biserica abaşiei din Lessay
- Biserica Notre-Dame din Amiens
- Biserica Sfântul Iosif din Le Havre
- Catedrala din Evreux


- Mănăstirea de pe Muntele Sfântul Mihail din Mont-Saint-Michel - intitulată "Minunea Apusului", mănăstire-cetate atrage în fiecare an la solstiţiu mai mulţi turişti decât toate punctele de atracţie ale Franţei. Fondată în anul 966 de către 30 de benedictini, a fost prima mănăstire ridicată pe stânca din granit. Cu un diametru de 900 de metri, cu timpul a ajuns să devină această impozantă mănăstire-cetate care are în vârf Biserica Sfântul Mihail. A fost mult disputată între Franţa şi Anglia, însă niciodată cucerită.


Italia


Bisericile din secolul IV care adăpostesc mormintele Sf. Petru şi Pavel, reşedinţa papală şi tradiţiile arhitectonice moştenite din Antichitate, sunt elemente care asigură Italiei fundamente solide pentru arhitectura bisericească.


În cazul bisericilor italiene, accentul nu se pune pe înălţime, acestea rămânând fidele structurilor şi formelor clasice. Marmura, destul de rară şi de scumpă în alte ţări, se găsea cu prisosinţă în Italia şi a fost folosită din belşug la construcţia de biserici.

- Biserica Sfântul Abbondio din Como
- Biserica Sfântul Ambrogio din Milano
- Catedrala Santa Maria Nascente din Milano
- Biserica Sfântul Zeno din Verona
- Basilica Apostolul Petru din Grado
- Bazilica La Superga din Torino
- Biserica Sfântul Laurenţiu din Torino
- Bazilica Sfântu Marcu din Veneţia
- Biserica Sfânta Maria a Mântuirii din Veneţia
- Bazilica Sfânta Maria Glorioasă a Călugărilor din Veneţia
- Catedrala din Parma
- Catedrala Sfântu Petru din Roma