(pe care, precum spun unii, o rostea, Sfântul marele Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, precum se vede în viaţa lui)
Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceia ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup, ştiu cu adevăarat, ştiu, că nu se cuvine nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi, să văd icoana ta, a celei prea curate, a celei pururea Fecioare, a celei care ai şi trupul şi sufletul curat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate sau să mă rog. Căci cu dreptate este, ca de mine cel desfrânat să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dară, fiindcă Dumnezeu, pe care l-ai născut, s-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoţi la pocăinţă, pentru aceasta îndrznind şi eu, mă apropii de tine, cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte-mi această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele, şi o du Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te lui, ca să fie milostiv ticălosului meu suflet ; că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta la dânsul şi a cere iertare. Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la ziditorul meu Dumnezeu şi uitându-le pe toate şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu cuviinţă m-am făcut asemenea dobitoacelorcelor fără de minte şi m-am asemănat lor. Fiind sprac de fapte bune, bogat de patimi, plin de ruşine, lipsit de dumnezeiasca îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, ajungând plânsul îngerilor, râsul dracilor şi urâciunea oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele, şi – mai înainte de moarte – fiind mort, mai înainte de judecată de mine însumi osândit, mai înainte de munca cea fără de sfârşit, de deznădăjduire muncit, pentru aceasta numai la al tău ajutor alerg, Stăpână Născătoare de Dumnezeu ; eu, care sunt dator cu zece mii de talanţi, acre în dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească, care am desfrânat mai mult decât păcătoasa, care am făcut fărădelegi mai mult decât Manase, care am fost nemilostiv mai mult decât bogatul, care sunt slugă lacomă, vas al gândurilor rele, vistierie a cuvintelor necurate şi spurcate şi străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă, pe mine cel smerit, milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Multă îndrăzneală ai la cel ce s-a născut din tine. Nimenea nu are putere precum ai tu Maica lui Dumnezeu, că toate le poţi, ca ceia ce eşti mai presus de toate zidirile, şi nimic nu este ţie cu neputinţă, numai de vei voi. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele. Nu te întoarce de către suspinul meu. Nu lepăda durearea inimii mele. Nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci, cu rugăciunile tale de Maică, silind nesilita milostivire a Fiului tău cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, să mă îmbrac în frumuseţea cea dintâi şi din început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă liberez de păcat şi să mă fac rob dreptăţii, să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii trupeşti şi să mă îmbrac în sfinţenia curăţeniei sufleteşti, să mor lumii şi să viez faptei celei bune. Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine, pe mare înotând, împreună înoată ; priveghind, întăreşte-mă ; necăjindu-mă, mângâie-mă ; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă ; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte ; nedreptăţindu-mă, izbăveşte-mă ; năpăstuit fiind, îndreptează-mă ; în primejdie de moarte, degrab scoate-mă ; vrăjmaşilor nevăzuţi, înfricoşat mă arată ; ca să cunoască toţi tiranii mei cei nedrepţi al cui rob sunt eu. Aşa, prea sfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina în nădejdea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu, nădejdea tuturor marginilor pământului. Fierberea trupului meu stinge-o, viforul cel cumplit din sufletul meu potoleşte-l, mânia cea amară îmblânzeşte-o, trufia şi mândria deşartelor păreri şterge-le din mintea mea, nălucirile de noapte ale duhurilor viclene şi bântuielile cele de ziuă ale gândurilor necurate din inima mea împuţinează-le ; învaţă limba mea să grăiască cele de folos, povăţuieşte-mi ochii să vadă drept faptele bune şi adevărate, picioarele mele îndrepătează-le să alerge fără de împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu, mâinile mele fă-le să se sfinţească şi cu vrednicie să le ridic pe ele către cel prea Înalt ; curăţeşte-mi gura mea ca să chem cu îndrăzneală : Tată, pe Dumnezeu cel înfricoşat şi prea sfânt deschide-mi urechile ca să aud desăvârşit cuvntele mai dulci decât mierea şi fagurul Sfintelor Scripturi şi să vieţuiesc după dânsele, întărit de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcerea gândurilor. De moartea cea năpraznică, fereşte-mă ; asândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup. Sila cea nesuferită potolind-o, durearea cea nespusă uşurându-o, strâmtoarea cea grozavă mângâindu-o, de chipul cel întunecos al dracilor izbăvindu-mă, de ceercetarea cea amară a vameşilor din aer şi a stăpânitorilor întunericului slobozindu-mă şi zapisele multelor mele păcate rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte şi stării fericite de-a dreapta lui, la înfricoşata judecată, mă învredniceşte şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase moştean să mă faci pe mine.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primiindu-o, curăţeşte-mă de toată spurcăciunea trupului şi a duhului şi mă învredniceşte, în veacul de acum, fără de osândă să mă împărtăşesc cu prea sfântul şi prea curatul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău, iară în cel ce va să fie, cu cina cea cerească a desfătării raiului, unde este locaşul tuturor ceor ce se veselesc. Ca aceste bunătăţi dobândindu-le eu, nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot suletul, pentru tine, ceia ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor ; că prin tine, prea lăudată şi prea bună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, laudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea prea sfântă şi de o fiinţă, tot deauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu