Rugăciunea pentru SÂMBĂTĂ

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul meu şi veşnice Dumnezeule, cunosc cu adevărat că păcatele mele nu poate nici condeiul să le scrie, nici limba să le povestească, nici mintea să le priceapă, căci sunt fără de număr şi covârşesc stele cerului şi nisipul mării. Pentru aceea, te rog, întru această zi întru care te-ai aşezat în groapă de Iosif şi Nicodim şi te-ai pogorât în iad cu sfântul şi îndumnezeitul tău suflet, şi ai izgonit întunericul de acolo cu lumina dumnezeirii tale, şi ai adus bucurie mare strămoşilor noştri, şi i-ai mântuit dintru acea cumplită robie şi i-ai suit în rai, îngroapă şi păcatele mel şi gândurile mele cele rel şi cugetele cele viclene, în groapa uitării; pentru ca să piară din mintea mea şi să nu mai stea vii, să lupte cu sufletul meu. Şi mă curăţeşte de astăzi înainte, sufleteşte şi trupeşte, de urâtele şi necuratele mele lucruri, şi luminează întunecatul iad al inimii mele, şi îndepărtează întunericul păcatelor mele şi suie mintea mea la cer, pentru ca să mă bucur de faţă ta. Aşa, Doamne, primeşte rugăciunea iubitei tale Miaci, care te-a născut fecioară şi te-a ţinut, şi te-a aplecat, şi te-a crescut, care auzea învăţăturile tale şi se bucura, care vedea minunile tale şi se veselea duhul ei, care căuta faţa ta cea sfântă şi se bucura sufletul ei, care te-a văzut pe cruce pironit între doi tâlhari şi de durerile tale i s-a rănit inima, care împreună cu învăţăceii şi cu mironosiţele te-a pus în mormânt, care te-a văzut a treia zi din morţi înviat şi, la înălţarea ta, te-a văzut suindu-te de pe pământ la cer, însoţit de sfinţii tăi îngeri. Încă, Doamne, şi pentru dragostea sfinţilor tăi, care te roagă împreună cu toţi pentru întreaga lume, fă milă şi cu cei vii şi cu cei morţi, către care zic şi eu nevrednicul: O, fericiţi oameni ai lui Dumnezeu! Nu conteniţi a vă ruga ziua şi noaptea lui Dumnezeu, pentru noi ticăloşii şi păcătoşii, care pururea îi greşim cu atâtea nemăsurate păcate; aduceţi-vă aminte că şi voi aţi călătorit, ca şi noi, întru această lume, ispitiţi şi depărtaţi de cei răi, şi aveaţi trebuinţă de darul lui Dumnezeu, pe care cu multe lacrimi l-aţi cert atunci şi l-aţi câştigat şi v-aţi slujit de dânsul; şi faceţi, sfinţi ai lui Dumnezeu, să-l câştigăm şi noi, că ne trebuie foarte darul şi ajutorul lui Dumnezeu, şi nu-la avem, nici nu-l aflăm; căci nu-l cerem precum se cade şi precum vrea Dumnezeu şi legea lui. Voi vedeţi şi socotiţice trebuie în Biserica lui Dumnezeu şi ce lucru lipseşte fiecărui om. Drept aceea, cereţi lui Dumnezeu la vreme şi nu încetaţi niciodată rugându-vă pentru ca să câştige pururea, prin rugăciunile voastre, păcătoşii iertarea, săracii ajutorul întristaţii mângâierea, bolnavii sănătatea, nebunii înţelepciunea, tulburaţii liniştea, cei depărtaţi ocrotirea şi toţi împreunăc darul lui Dumnezeu şi folosul cel sufletesc; întru mărirea lui Dumnezeu, cel în Treime lăudat, căruia se cuvine cinstea şi închinăciunea în veci. Amin.