Rugăciunea pentru VINERI

Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mântuitor al sufletului meu! – mărturisesc înaintea ta, întru această zi a răstignirii tale, întru care ai pătimit şi ai luat moarte, pentru păcatele noastre, pe cruce, că eu sunt cel ce te-am răstignit cu păcatele mele cel multe şi cu fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea mă rog bunătăţii tale cei nespuse, să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor tale patimi, constitelor răni şi morţii tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin harul tău, să rabd şi eu asemenea pentru dragostea ta, precum tu, cel milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă întru aceasta pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut, când te-au răstignit nemulţumitorii farisei. Întăreşte-mă drept aceea, Doamne, să ridic cu bucurie, de astăzi înainte, crucea ta cu mare pocăinţă. Şi, pentru urâciunea cugetelor şi voinţelor mele cele rele, sădeşte în inima mea întristarea morţii tale, să o simt precum a simţit-o iubita ta maică, ucenicii tăi şi femeile cele purtătoare de mir, ce stăteau lângă crucea ta. Şi îmi luminează simţirile mele cele sufleteşti, pentru ca să se mişte şi să cunoască moartea ta, precum ai făcut de te-au cunoscut zidirile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la răstignirea ta, şi mai vârtos cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi ţi s-a plecat, de l-ai aşezat în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharul cel rău, darul tău, precum ai dat atunci aceluia, şi-mi iartă păcatele, pentru sfintele tale patimi, şi mă aşază cu bună întoarcere şi pocăinţă împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi ziditor ce eşti. Asemenea fă şi la toţi creştinii vii şi morţi, precum se roagă în toate zilele sfânta ta Biserică, şi le iartă lor păcatele şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei tale, pentru ca să vadă lumina ta şi să te slăvească. Mă închin crucii tale, Hristoase, şi zic către dânsa, pentru dragostea ta: „Bucură-te, cinstită cruce a lui Hristos! Că tu ai mântuit lumea, prin pironirea lui Iisus pe tine; bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rosul vieţii ce ne-a izbăvit din moartea păcatului; bucură-te, drugul cel tare, ce ai sfărâmat uşile iadului; bucură-te cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului. Mă bucur şi eu, pentru că văd pe vrăjmaşii tăi surpaţi jos şi pe prietenii tăi împărăţind în ceruri, pe vrăjmaşii tăi biruiţi de povara ta şi pe creştinii ce ţi se închină înarmaţi cu puterea ta”. O, răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi! O, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai încă pilda adevăratei răbdări! Drept aceea, cum să fug de cruce, vâzând pe Dumnezeul meu ridicat pe ea; să-mi pară grele caznele văzând pe Stăpânul meu că le iubeşte, le cere şi le socoteşte de mare mărire? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voiu întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrăjmaşii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din depărtarea lui Dumnezeu de la mine, pentru păcatele mele. De vreme ce, toate acestea le trimite Dumnezeu, pentru ca să mă apropii de le mai mult şi pentru ca să-l slăvesc, şi mă pedepseşte întru această viaţă pentru binele meu şi pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia lui. Aşa fiind, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile mele, ca să-mi înmulţeşti cu prisosinţă răbdarea, puterea, muţumita şi binecuvântarea în patimile ce voiu suferi. Pentru că cunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb d enu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi dumnezeiasc ta putere şi cu darul sfintei tale cruci; căreia mă închin, o slăvesc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

şi troparele:

Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe cruce ai pironit păcatul, cel cu îndrăzneală făcut de Adam în rai; şi zapisul greşelilor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Văzând tâlharul pe Începătorul vieţii pe cruce răstignit, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat acesta, carele cu noi s-a răstignit, soarele nu şi-ar fi ascuns rezele sale, nici nu s-aă fi clătinat pământul, cutremurându-se; ci Cela ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia ta.